dislalie

Dislalia este tulburarea de pronuntie (de articulare) provocata de afectiuni organice sau functionale ale organelor periferice ale vorbirii si care consta in imposibilitatea emiterii corecte a unuia sau mai multor sunete (combinatii de sunete). La copilul anteprescolar, este de natura fiziologica, ca urmare a nedezvoltarii suficiente a aparatului fonoarticulator si a sistemelor cerebrale implicate in actul vorbirii. Sunetele nu sunt toate la fel de afectate. Cele mai frecvent afecate sunt cele care apar mai tarziu in vorbirea copiilor: vibranta r, africantele c,g,t si siflantele s, z, sueratoarele s, j, consoanele b, d, t, m, n, dintre vocale a, e, u. Frecventa dislaliei: Datele din literatura de specialitate cu privire la frecventa dislaliilor difera de la autor la autor, nu numai de specificul limbii, dar si in functie de exigenta celui care diagnosticheaza. Astfel, Sheridan este de parere ca la varsta de 5 ani dislaliile sunt in proportie de 26% la fete si 34% la baieti, iar la opt ani 15% la fete si 16% la baieti.